UE renunță la reforma plăților B2B: Transportatorii vor continua să aștepte 120 de zile pentru a-și primi banii

Comisia Europeană intenționează să retragă regulamentul revoluționar care urma să limiteze termenele de plată în tranzacțiile comerciale la 30 de zile. Această decizie, anunțată în programul de lucru al CE pentru anul 2027, înseamnă pentru sectorul european al transporturilor și logisticii menținerea status quo-ului — adică a unei realități în care clienții mari îi obligă fără consecințe pe transportatorii mai mici să accepte condiții de plată care ajung chiar și la patru luni. Pentru managerii de risc și proprietarii firmelor de logistică active pe piața europeană, acesta este un semnal de alarmă care ar trebui să determine o revizuire imediată a politicii de credit și a procedurilor de verificare a partenerilor comerciali.
Sfârșitul speranțelor într-o reformă europeană a întârzierilor la plată
Proiectul de regulament COM(2023) 533, prezentat de Comisia Europeană în septembrie 2023, a fost un răspuns la una dintre cele mai grave probleme structurale ale pieței europene B2B — întârzierile cronice în achitarea obligațiilor comerciale. Propunerea prevedea introducerea unei limite absolute, care nu putea fi depășită, de 30 de zile pentru plăți, atât în tranzacțiile dintre întreprinderi, cât și în achizițiile publice de pe întreg teritoriul Uniunii Europene.
Inovația esențială a proiectului a fost alegerea formei de regulament în locul unei directive. Această distincție are o importanță juridică fundamentală: un regulament european se aplică direct și uniform în toate statele membre de la data intrării în vigoare, fără a necesita transpunere națională. O directivă, în schimb, lasă statelor libertate în privința modului de implementare, ceea ce a condus în trecut la diferențe enorme între țări în aplicarea legii și în eficacitatea protecției creditorilor.
Deși Parlamentul European și-a exprimat susținerea pentru proiect printr-un vot în aprilie 2024, inițiativa a ajuns într-un impas în etapa Consiliului Uniunii Europene. Un număr semnificativ de state membre și-au exprimat opoziția, iar obținerea consensului necesar s-a dovedit imposibilă. Potrivit documentului publicat la 4 noiembrie 2026, Comisia Europeană a inclus proiectul pe lista reglementărilor destinate retragerii în cadrul programului de lucru pentru anul 2027.
Mediile de afaceri care apără interesele firmelor mai mici sunt furioase. Organizația spaniolă PMcM — Plataforma Multisectorial contra la Morosidad — acuză public instituțiile europene că cedează presiunilor unor grupuri puternice de lobby care reprezintă marile corporații. Acestea din urmă folosesc de ani de zile termenele de plată prelungite ca instrument de finanțare gratuită a propriei activități operaționale, transferând costurile creditării către furnizorii și subcontractanții lor, care adesea nu au puterea de negociere necesară pentru a refuza condițiile nefavorabile.
Sectorul transporturilor, al expedițiilor și al logisticii sub o presiune financiară deosebită
Dintre toate ramurile expuse efectelor eșecului reformei europene, sectorul transportului rutier și al logisticii se află într-o situație deosebit de dificilă. Acest lucru se datorează specificului modelului de afaceri, care impune suportarea unor costuri inițiale semnificative, înainte de a primi orice plată din partea clientului.
Un transportator care acceptă o comandă de transport trebuie să acopere aproape imediat:
- costurile combustibilului — care reprezintă adesea 30–35% din costurile operaționale totale,
- taxele de drum și vinietele pentru traseele care traversează mai multe țări,
- ratele de leasing pentru capete tractor și semiremorci,
- salariile șoferilor împreună cu contribuțiile la asigurările sociale,
- costurile asigurărilor de răspundere civilă, CASCO și cargo,
- costurile curente de service și întreținere a flotei.
Plata pentru serviciul prestat, în schimb — potrivit realităților actuale ale pieței — ajunge adesea în contul transportatorului cu o întârziere de câteva luni. La conferința „Transportul rutier și logistica poloneze sub presiune", organizată de Organizația Transport i Logistyka Polska (TLP) la Parlamentul European la 18 noiembrie 2026, au fost prezentate date care ilustrează în mod elocvent amploarea problemei.
Eliza Misiejuk, reprezentanta companiei Schavemaker, a arătat că termenele de plată de până la 120 de zile au încetat să mai fie o excepție și devin noua normă a pieței în relațiile cu clienții mari. Statisticile sectoriale confirmă această imagine alarmantă: nu mai puțin de 85% dintre firmele poloneze de transport se confruntă în mod regulat cu termene de plată între 30–60 de zile, în timp ce 42% dintre întreprinderi sunt obligate să semneze contracte în care termenul de plată depășește 120 de zile. Aceasta înseamnă că firma prestează serviciul și timp de patru luni nu primește niciun zlot pentru acesta, finanțând în acest timp întregul ciclu operațional din fonduri proprii sau din credite scumpe pentru capital de lucru.
Efectul de domino: De la întârzieri la plată la faliment
Maciej Wroński, președintele TLP, atrage atenția asupra unei alte dimensiuni a problemei — reglementările introduse exclusiv la nivel național pot, în mod paradoxal, să înrăutățească situația firmelor care operează pe piața internațională. Dacă Polonia ar limita unilateral termenele de plată permise, fără reglementări similare în celelalte țări ale UE, transportatorii polonezi ar putea pierde o parte din comenzi în favoarea firmelor din țări în care termenele lungi de plată rămân o normă acceptabilă. De aici și solicitarea sectorului — singura soluție rezonabilă este o reglementare uniformă pentru întregul sector european al transporturilor, al expedițiilor și al logisticii.
Fără o astfel de reglementare, industria transporturilor rămâne deosebit de vulnerabilă la efectul de domino. Mecanismul este simplu și bine cunoscut analiștilor de risc: atunci când un mare operator de expediții sau un client intră în faliment sau anunță probleme grave de plată, întregul lanț de subcontractanți și transportatori care au așteptat luni întregi plata se confruntă brusc cu pierderea capitalului blocat. Transportatorii mai mici, care operează adesea cu marje foarte reduse și fără rezerve semnificative de numerar, nu pot supraviețui unui asemenea șoc. Rezultatul este o serie de noi falimente care pot declanșa alte valuri de insolvență în întregul lanț de aprovizionare.
Presiunea asupra marjelor în transportul rutier este de ani de zile una dintre cele mai ridicate dintre toate ramurile industriale. Creșterea costurilor cu forța de muncă, a prețurilor energiei, reglementările de mediu și costurile de conformitate fac ca transportatorii să opereze cu marje nete de ordinul a 2–5%. În aceste condiții, blocarea creanțelor timp de 90 sau 120 de zile, fără acces la finanțare externă ieftină, poate decide literalmente supraviețuirea unei firme.
Modelul spaniol: Dovada că reglementările funcționează
Imaginea pesimistă a situației din UE contrastează cu experiența Spaniei, care a decis să acționeze independent prin reglementări în sectorul transporturilor. La sfârșitul anului 2021, autoritățile de la Madrid au introdus un sistem de sancțiuni administrative severe pentru entitățile care depășesc termenul de plată de 60 de zile pentru serviciile de transport. Important este că reglementarea este aplicată activ prin inspecții și sancțiuni financiare reale — nu a rămas o prevedere inaplicată.
Rezultatele sunt măsurabile și documentate de organizația Fenadismer, care reprezintă industria transporturilor în Spania. Timpul mediu de așteptare a plății în transportul rutier era de 83 de zile în 2021. În 2025 a scăzut la 59 de zile, iar în septembrie 2026 a atins un minim record de 47 de zile — așadar sub limita legală de 60 de zile, ceea ce arată că o parte a pieței s-a adaptat voluntar la noile standarde, fără a aștepta intervenția inspectorilor.
Reducerea timpului mediu de așteptare a plății cu peste 43% în cinci ani este un rezultat care dovedește fără echivoc eficacitatea reglementărilor stricte susținute de aplicarea reală a legii. Pentru transportatorii polonezi și ceilalți transportatori europeni, care privesc aceste date din perspectiva termenelor de plată de 120 de zile, modelul spaniol reprezintă un exemplu greu de egalat — și dovada că schimbarea este posibilă, dacă există voința politică de a o realiza.
Ce înseamnă eșecul reformei pentru managerii de risc?
Retragerea proiectului COM(2023) 533 nu este doar un eșec legislativ — este un semnal operațional care ar trebui să îi determine pe toți participanții la piață să își actualizeze strategiile de gestionare a riscului de credit. Menținerea cadrului juridic actual înseamnă că, pentru cel puțin încă câțiva ani, clienții mari își vor păstra libertatea deplină de a impune termene lungi de plată subcontractanților mai mici, iar aceștia din urmă nu vor dispune de un instrument juridic eficient pentru a-și apăra interesele la nivel european.
Din perspectiva evaluării riscului de colaborare, industria transporturilor și logisticii trebuie clasificată drept un segment cu risc ridicat, care necesită implementarea unor proceduri de verificare mai stricte. În special, trebuie acordată atenție următoarelor domenii:
1. Monitorizarea indicatorului DSO
Indicatorul Days Sales Outstanding (DSO) — adică timpul mediu de așteptare pentru încasarea creanțelor — ar trebui monitorizat trimestrial pentru toți clienții din sectorul transporturilor, al expedițiilor și al logisticii. Creșterea constantă a DSO este unul dintre cele mai timpurii și mai fiabile semnale de avertizare privind pierderea lichidității financiare de către un partener comercial. Firmele al căror DSO depășește 90 de zile și are o tendință ascendentă ar trebui supuse unei monitorizări sporite și unor restricții ale limitelor de credit.
2. Verificarea structurii creanțelor clienților
La stabilirea unor noi relații de afaceri și la revizuirea contractelor existente, merită acordată o atenție deosebită structurii creanțelor unui potențial partener comercial — în special ponderii creanțelor restante în întregul portofoliu. Firmele care se confruntă cu întârzieri grave în încasarea creanțelor de la propriii clienți sunt statistic mai predispuse să își întârzie propriile plăți în avalul lanțului de aprovizionare.
3. Cererea crescândă de factoring și finanțare a creanțelor
Într-un mediu caracterizat de termene lungi de plată și de lipsa protecției prin reglementare, factoringul — atât fără regres (cu preluarea riscului de insolvență), cât și cu regres — devine pentru mulți transportatori o chestiune de supraviețuire, nu doar de optimizare financiară. Instituțiile de factoring și asigurătorii de creanțe ar trebui să se aștepte la o creștere rapidă a cererii pentru serviciile lor în segmentul transporturilor, al expedițiilor și al logisticii în trimestrele următoare, ceea ce le va impune totodată o analiză mai strictă a portofoliilor de creanțe din acest sector.
4. Riscul efectului de domino în lanțul de aprovizionare
Analiștii de risc ar trebui să cartografieze legăturile dintre marii operatori logistici și rețeaua lor de subcontractanți. Falimentul unui singur jucător important poate provoca o avalanșă de insolvențe în rândul a zeci de firme mai mici, care și-au folosit capitalul de lucru pentru a-i finanța activitatea timp de luni întregi. Scenariile de testare la stres ar trebui să țină seama de expunerea la acest tip de risc de concentrare.
Perspectiva de reglementare: Ce se mai poate schimba?
Retragerea proiectului de regulament nu închide definitiv discuția despre reforma sistemului de plăți în Europa. Comisia Europeană poate prezenta în viitor o nouă propunere — poate mai puțin ambițioasă, bazată pe o directivă în locul unui regulament, sau care să prevadă perioade de tranziție mai lungi și mai multe excepții pentru a reduce opoziția statelor membre. Este posibilă și urmarea căii reglementărilor sectoriale — după modelul normelor privind transporturile pe care Polonia și alte țări le-au implementat în cadrul Pachetului de mobilitate.
Sectorul transporturilor, al expedițiilor și al logisticii, reprezentat de organizații precum TLP, nu intenționează să renunțe la presiunile asupra factorilor de decizie. Conferința de la Parlamentul European din noiembrie 2026 a fost un semnal clar că industria va face lobby activ pentru soluții europene care să asigure condiții de concurență echitabile și să protejeze transportatorii mai mici de dictatul financiar al clienților mari.
Până la intrarea în vigoare a noilor reglementări — iar istoricul legislativ sugerează că acest lucru ar putea dura mulți ani — singura protecție eficientă pentru firmele care operează în lanțul de aprovizionare logistică rămâne due diligence riguros, gestionarea activă a creanțelor și stabilirea conștientă a politicii de credit față de partenerii comerciali din sectorul transporturilor, al expedițiilor și al logisticii.
Rezumat: Stare de alertă sporită pentru întregul sector
Eșecul reformei europene privind întârzierile la plată este o veste proastă pentru toți cei care credeau că legislația europeană va corecta eficient dezechilibrul de putere dintre clienții mari și micii furnizori de servicii. În sectorul transporturilor și logisticii, această asimetrie este deosebit de apăsătoare — și deosebit de periculoasă din perspectiva stabilității întregii piețe.
Firmele care evaluează astăzi riscul colaborării cu parteneri din industria transporturilor, a expedițiilor și a logisticii trebuie să țină seama de faptul că partenerii lor comerciali pot opera în condiții de deficit permanent de lichidități, cauzat nu de incompetența managerială, ci de o disfuncție structurală a pieței plăților. Această conștientizare ar trebui să se reflecte atât în evaluarea prin scor a partenerilor comerciali, cât și în stabilirea propriilor condiții comerciale.
Experiența Spaniei arată că schimbarea este posibilă — dar necesită determinarea autorităților de reglementare și aplicarea reală a legii. Cât timp o astfel de determinare lipsește la nivel european, întreaga povară a gestionării riscurilor revine participanților la piață. Iar acest lucru înseamnă că platforme precum EURODEBT.eu, specializate în verificarea credibilității financiare a firmelor de transport și logistică, devin nu un lux, ci o necesitate operațională pentru orice firmă care ia în serios siguranța propriilor creanțe.











